Am auzit o grămadă de povești despre copii queer respinși de familiile lor. Niciuna nu seamănă cu alta și toate sunt triste, dar mai frumoase decât îți imaginezi.

„Mi-a zis că se roagă pentru mine”, a zis Ethan. „Se roagă la Dumnezeu să mă vindece, să mă salveze, să nu mai fiu gay. Să nu mai fiu bolnav. După care mi-a zis că nu mai pot veni acasă, că simpla mea prezență le face rău. Că i-am rănit enorm, dar că o să se roage pentru mine.”

Era sâmbătă noapte. Stăteam la bilete la ușa clubului Eagle, un bar gay din LA. Îl știam pe Ethan de la bar. Un tip de treabă, în vârstă de 23 de ani, care se mutase aici din Memphis cu doi ani în urmă și era chelner într-un restaurant vegan ca să se întrețină pe timpul facultății. Era un tip arătos și prietenos. Genul de băiat de care orice mamă ar fi mândră.

„La o lună după ce Trump a devenit președinte, a murit tata”, a continuat el. „A făcut atac de cord. Am fost la înmormântare, dar maică-mea nu m-a lăsat să intru. I-a rugat pe frații mei să mă dea afară. A zis că e vina mea, că eu l-am ucis pe tata.”

Mi-e greu să mă pun în situația lui Ethan. Familia mea e exact opusul familiei lui – deschisă, tolerantă, de stânga. Mama și tata au fost primele persoane cu care am vorbit, după soțul meu, când am aflat că am contractat virusul HIV. Nici nu mi-a trecut prin cap să nu le spun. M-au iubit și m-au susținut necondiționat, de când sunt pe lume.

Citește și: Am întrebat părinți români de tineri gay cum e când se face referendum împotriva copiilor tăi

„M-am purtat prostește. Dar eram supărat. Nu puteam gândi clar. Am spart cu o piatră geamurile mașinii mamei. Și înainte să plec am văzut pe mașina ei un sticker cu Make America Great Again“.

Mama lui Ethan îl sunase în noaptea aceea, din senin. Dar nu îi răspunsese și de aceea începuse să vorbească cu mine. Nu știa ce să facă, avea nevoie de iubire și de alinare, de comunitatea din barurile gay din LA.

„O parte din mine vrea s-o dea naibii, pur și simplu”, a continuat el. „Ce-i dă dreptul să mă sune din senin, după cum s-a purtat cu mine? Dar, pe de altă parte, e maică-mea. Mi-e dor de ea. O iubesc.”

Până la urmă a hotărât să iasă din bar și s-o sune înapoi. Iubirea pentru ea a fost mai puternică decât furia cauzată de intoleranța ei.

Cum lucrez ca bodyguard într-un bar gay, am auzit de-a lungul timpului mii de astfel de povești de la persoane queer care au fost respinse și date afară din casă din motive religioase și politice. De parcă ar fi niște obiecte consumabile la care părinții pot renunța dacă nu sunt pe placul lor.

Așa am aflat și povestea lui Misha, o drag queen din Santa Ana.

„Nu m-am gândit niciodată dacă sunt băiat sau fată. Sunt ceea ce sunt, pur și simplu”, mi-a povestit Misha într-o noapte, după un party în Eagle. Eu trebuia să fac curat, dar am simțit că Misha vrea să-mi spună ceva important. „Într-o noapte, m-am întors acasă de la un party unde fusesem travestit și m-a prins maică-mea. A început să urle și să plângă. Au intrat tata și frate-miu să vadă ce s-a întâmplat. M-au bătut amândoi atât de rău încât m-au băgat în spital. Am stat internat trei nopți și n-a venit niciunul dintre ei să mă vadă, nici măcar maică-mea. Îți vine să crezi că mi-am dorit să vină să mă viziteze?” a râs Misha.

Citește și: Cum e să fii mamă adoptivă la 23 de ani

Când m-am căsătorit cu soțul meu, Alex, au venit la nuntă maică-mea, taică-miu, frate-miu și nepotul meu de 12 ani. Mama ne-a făcut designul verighetelor împreună cu nepotul meu. Poveștile precum cea a lui Misha îmi reamintesc de fiecare dată cât sunt de norocos.

„N-am mai vorbit niciodată cu ei de atunci”, a zis Misha. „Am încercat o dată să mă întorc acasă, dar frate-miu m-a luat, m-a târât în mijlocul străzii și m-a bătut iar. M-a numit poponar.” Misha și-a aprins o țigară. „Cel mai rău mă doare când e ziua mea. Atunci îmi e dor tare de mama.”

„Azi e ziua ta?” am întrebat-o.

„Da”, mi-a zis, cu ochii în telefon. „De acum două ore.”

„Termin treaba în 15 minute. Vrei să mergem la Swingers să mâncăm o prăjitură?”

Îmi amintesc cum m-a sărutat Misha pe frunte când i-am zis asta. Bunătatea ei m-a întristat. Îmi venea să merg acasă la ai ei și s-o apăr de taică-su și de frate-su. Să le spun că era copilul lor și că îi iubea, în ciuda mizeriilor pe care i le făcuseră.

Dar știu că nu așa funcționează lumea.

Situațiile de genul ăsta sunt complicate. De exemplu, cea a lui Enrique, un tânăr sexi de 25 de ani din San Bernadino, pe care l-am cunoscut într-o noapte de duminică, pe când lucram în Faultline, un alt bar gay din LA. Ne-am tras-o într-una din camerele din spate și apoi am devenit prieteni buni. E un tip foarte sexi și foarte modest, cu care îți vine să te săruți ore în șir, chiar după ce s-a consumat actul sexual.

La un moment dat, mi-a povestit cum l-a dat maică-sa afară din casă când avea 16 ani. Îl găsise pe Iisus și hotărâse că nu e ok să-l lase în preajma fraților lui mai mici, după ce aflase că e gay.

După ce l-a dat afară din casă, Enrique a rămas pe străzi vreo șase luni. Dormea acasă la prieteni sau pe canapelele tipilor pe care îi cunoștea online. Uneori dormea în parcuri. A reușit să termine liceul și să intre totuși la facultate. Astăzi lucrează ca programator.

„Îi trimit în continuare bani maică-mii. Îi plătesc chiria”, a zis el. „Fratelui meu cel mai mic i-am cumpărat prima mașină. Dar nu i-am văzut de ani de zile.”

„Atunci de ce le trimiți bani?” l-am întrebat.

A râs, genul de râs care te face să te îndrăgostești – dulce și deschis, luminos.

„E mama, omule. Și ei sunt frații mei. N-au greșit cu nimic”, a zis. „Săracii, n-au avut nicio șansă. I-a târât cu ea la biserică de mici, i-a otrăvit cu minciuni. Nu e vina lor.”

Citește și: Tot ce știm până acum despre cazul românilor adoptați de un cuplu de homosexuali din Marea Britanie

Apoi m-a sărutat și știu că m-am gândit că n-aș putea fi niciodată atât de blând și iertător cum e el.

La scurt timp după ce s-a dus s-o sune pe maică-sa, Ethan s-a întors în Eagle și s-a așezat lângă mine. Mi-am dat seama după expresia de pe fața lui că discuția nu decursese prea bine.

„Mi-a zis că preotul a vorbit duminică la slujbă despre SIDA”, a zis. „M-a tot bătut la cap că își face griji că o să iau SIDA. Îi tot dădea înainte că Dumnezeu mă iubește și că probabil o să-mi dea SIDA ca să înțeleg că stilul meu de viață e greșit.”

Mi s-a frânt inima când l-am auzit vorbind.

„Mi-a zis că se roagă să mă îmbolnăvesc de SIDA”, a continuat el. Râdea ca să nu izbucnească în plâns. „Mi-a zis că se roagă la Dumnezeu să mă salveze, chiar și prin moarte.”

L-am îmbrățișat strâns. Nu știam ce altceva să fac. M-am gândit la mama. Îmi zisese la un moment dat cât sunt de norocos. Cei mai buni prieteni ai ei erau bărbați gay – unii dintre cei mai frumoși pe care îi cunosc. Când i-am spus că am contractat HIV, mi-a zis: „Dragule, te iubesc orice s-ar întâmpla. Nu uita niciodată cât de mult te iubesc.”

„Ethan”, i-am zis, „dacă există Dumnezeu, fii sigur că te iubește. Îți promit. Ești un om minunat și meriți să fii iubit.”

L-am tras din fața ușii într-un separeu și l-am ținut în brațe strâns în timp ce hohotea de plâns.

Urmărește-l pe Jeff Leavell pe Instagram.